Jean Cornelius Riesling 2012 si cateva impresii generale despre Lidl

Vinul de astazi este unul foarte simplu si ieftin. Doar 17 lei. Adica aproape 4 euro. Bineinteles, se pot gasi bete-n roata unui astfel de vin. Dar nu-i nimic, fiecare cu parerea sa, eu nu caut minuni la banii astia, cum nu caut calitate iesita din comun si care sa ma lase perplex. Cand achizitionez asa ceva, nu-mi doresc decat un vin baubil rapid, fara complicatii inutile si cat de cat corect. Ei bine, mi s-a parut ca exemplarul de care m-am impiedicat de curand in eternul Lidl, le-a cam intrunit pe toate.

Nas de Riesling? Da. Nu din cale afara de expresiv, nu-ti muta narile din loc afisand trilioane de arome care mai de care mai exotice; mandarina, mar verde, piersica, caisa usor necoapta, aluzii citrice, toate livrate intr-un mod subtil, fara pic de agresivitate. Este curat si nici nu doream altceva. Gustativ, foarte light, se duce instant pe gat, sunt ceva fructe coapte pe acolo dar din acelea care doar iti gadila papilele. Aciditate ok, final scurt, cu un melanj citric-mineral-calcaros.

Defecte majore? Nicidecum. Baubil? Normal.

Si acum, cateva ganduri despre Lidl, dupa ce am incercat destule vinuri din portofoliul lor. Ca in orice magazinul de acest fel, selectia in fata raftului este imperios necesara. Nu am insinuat vreodata ca TOATE vinurile aduse de ei ar fi niste minuni oenologice care rup totul la capitolul rpc. Normal, exista si dude, asa cum poti da de ele bine mersi si in orice magazin specializat de vinuri. Dar deh, acolo pretentiile si asteptarile sunt altele, cel putin in teorie. Practic, lucrurile stau putin diferit, cel putin la noi. Pana una alta, din Lidl am incercat cateva albe de Bordeaux care mi-au mers direct la suflet, prin stilul afisat. Toate pana in 20 de lei. Si, din punctul meu de vedere, vinuri care dau un sut in dos multor exemplare autohtone chiar duble ca pret. Din acelasi Lidl, am dat peste, probabil, cel mai bun vin rosu sub 20 lei (18, mai exact) baut de mine pana acum: Chateau Laforet 2009, un Bdx Superieur care m-a pus rau in incurcatura la momentul respectiv; paradoxul suprem este ca un astfel de vin provine chiar din zona care fix pentru chilipiruri nu este recunoscuta. Tot in Lidl, am dat peste un portughez numit Quartetto (15 lei) si care saluta din mers 3 sferturi dintre vinurile romanesti la circa 30 lei. Si exemplele pot continua. Nu tot ce zboara se si mananca, perfect de acord. Dar daca esti atent si alegi in consecinta, nu prea ai de ce sa te plangi. In Anglia, acest "umil" supermarket de tip discount si-a permis luxul de a chema 4 Masters of Wine pentru a-i ajuta la selectia vinurilor. Cati MW are Carrefour? Dar Real? Auchan, cineva? Apropos de Auchan, tocmai s-a deschis unul de curand la Galati si mare surpriza: in afara de cateva exceptii, selectia de vinuri este absolut deplorabila. La pamant, nada, zero barat, jalnica. Dar, cum este si normal in astfel de magazine, adaosurile sunt departe de a fi la pamant, ba din contra, sunt undeva in stratosfera.

Asa ca stau si ma intreb, in treacat: este atat de deplasat sa ma indrept spre vinuri decente, la preturi foarte mici? Pentru ca eu m-am cam saturat de vinuri decente la preturi umflate cu pompa. Nu ma intereseaza cum ajung la astfel de preturi, nu ma intereseaza circuitul lor in natura pana sa ajunga aici, imi importa doar ceea ce gasesc in sticla. Si in 90% din ceea ce am incercat pana acum, am gasit exact ce cautam: calitate decenta la unele, calitate ok la altele, calitate care mi-a depasit asteptarile in cateva cazuri. Si nu a trebuit sa sparg banca pentru nici unul dintre ele. Restul e cancan.

O ultima remarca pentru a intelege si mai bine faptul ca Lidl s-a miscat intr-o directie destul de serioasa cu vinurile. Pentru prima data de la aparitia sa, cel mai bine vandut ghid de vinuri din Anglia a inclus 13 vinuri listate in lantul german de magazine. Este vorba despre "The best wines in the supermarket", realizat de Ned Halley, editia 2014.  

P.S. In acelasi Lidl, a revenit in forta deja celebrul Lauri de la Aliman, de data asta un anume Cuvee Rasova (inspirata alaturare). Pretul? Nici mai mult nici mai putin de 50 lei. Mai are rost sa comentez? In conditiile in care, in acest moment, cel mai scump vin de import de acolo este un Pessac-Leognan din 2010, la 65 lei. Pessac? 2010, un super vintage? Despre ce naiba vorbim aici?