Schloss Johannisberg Riesling Gelblack 1977 (Rheingau)

marți, 23 august 2016

0 comentarii
Uan dintre lectiile foarte utile pe care le-am invatat in lumea vinurilor mature/vechi este, de fapt, una foarte simpla: pastreaza-ti asteptarile in limite cat se poate de reduse. Pe de o parte, in fata unui vin de rasa care se va comporta sub medie iti vei limita nivelul dezamagirii. Pe de alta parte (si cea mai frumoasa, in acelasi timp), un vin de la care nu asteptai mare lucru si totusi performeaza la nivel inalt, iti va crea un sentiment superb de satisfactie.

Acest Riesling a fost produsul unei recolte cel mult mediocre in Germania. "Gelblack" este numele de cod pentru un vin entry level in portofoliul SJ, aflat la baza piramidei de clasificare. Totusi, pentru cei familiarizati cu aceasta zona a lumii, cred ca Schloss Johannisberg se afla in topul preferintelor, fiind un producator de mare angajament si cu un pedigree impresionant. Iar dupa ce am incercat licoarea in cauza, am ajuns la concluzia ca doar pedigree-ul de care aminteam si celebrul terroir Johannisberg au ajutat si salvat performanta lui.

Culoare aurie superba, cu usoare inflexiuni portocalii. Vinul m-a lasat in offside inca de cand am dus paharul la nas: fructe confiate, miere, mandarina, tot ce iti poti dori de la un Riesling matur (mai putin kerosen-ul :D). La nivel gustativ, am fost pur si simplu scos pe marginea terenului, pentru a primi ingrijiri; un nivel ireal de catifelare si o precizie fantastica pentru un trocken de aproape 40 de ani. Totul este sudat impecabil, iar vinul nu se rupe nici dupa mai multa vreme de la deschiderea sticlei. Aceasta este in sine o mare performanta pentru venerabila sa varsta. Doar o adiere de dulceata pe final, aciditatea inca aflata la post si un final tonic, in care coaja de portocala face legea.

Nu am idee cum un astfel de vin modest (cel putin in teorie) si provenit dintr-un an mediocru, a reusit sa beneficieze de o invechire atat de armonioasa. Doar presupun ca elementele enumerate mai sus si-au adus contributia din plin, altfel nu prea imi explic. Inca departe de ultima suflare si una dintre acele sticle care te surprind extrem de placut fix atunci cand te astepti cel mai putin. Nu va spun cat am dat pe sticla respectiva, nu vrea sa infing si mai tare cutitul in rana.




Davino Revelatio 2015

vineri, 19 august 2016

0 comentarii
Din cate se pare, Davino Rezerva Alb va iesi la pensie, pregatindu-se astfel urcarea pe cea mai inalta treapta a lui Revelatio. Ei bine, incepand cu editia 2015 a acestui vechi favorit personal, imi este clar ca s-a facut un pas maret in directia amintita mai sus.

De ce spun asta? Din momentul in care am dus paharul spre narile infometate, primul gand m-a dus la Rezerva. Acelasi rafinament aromatic, in care predomina notele parfumat-florale si cele de fructe albe coapte exact cat este necesar. Precizia este la cote inalte, integrare deja aproape fara cusur a elementelor si o structura impresionanta, care explodeaza pe finalul citric-mineral de mare angajament. Post-gustul este de-a dreptul spectaculos prin lungimea sa, asa ca va recomand sa acordati o atentie sporita acestui aspect deloc neglijabil. Dupa cum am tot spus, diferenta dintre un vin foarte bun si unul excelent este facuta de micile detalii de acest gen.

Din punctul meu de vedere, am avut in fata cel mai rafinat si bine inchegat Revelatio tanar de pana acum. Dar, in acelasi timp, exista o mare plaja de evolutie in anii care urmeaza si ati face bine sa uitati cateva sticle in pivnita intunecata. Sau, ma rog, cei mai norocosi dintre voi care beneficiaza de asa ceva.


Puterea maturitatii: Vincent Delaporte Cuvee Maxime Vieilles Vignes 1999 (Sancerre)

luni, 11 iulie 2016

0 comentarii
De fiecare data cand incerc un vin matur deosebit, ma gandesc la cat de grabiti suntem in lumea asta vitezista. Aceasta graba poate fi echivalenta, de multe ori, cu pierderea ACELUI moment pe care este foarte probabil sa nu-l mai prinzi niciodata.

La fel se intampla si in universul vinului, cel plin de prejudecati, mituri si legende. Universul in care ni s-a bagat mereu in cap idioata idee ca un vin alb se exprima cel mai bine in tinerete. Pentru mine este clar ca toti cei care sustin asta n-au incercat vreodata un alb ajuns la maturitate, dupa o evolutie lenta si desfasurata in conditii optime. Bineinteles ca exista un foarte mic procent de albe care pot evolua armonios in timp. Dar, stati asa, nu asta ni se tot spune si in cazul rosiilor?

Acest Sancerre produs de Vincent Delaporte a fost achizitionat in urma unei licitatii si n-am regretat nici macar un cent din cat am dat pe el. Retinut dar foarte precis la nivel olfactiv, cu note dominante de flori de salcam si miere. Spectacolul este insa pastrat pentru momentul cand vinul atinge papilele. O textura fantastic de catifelata, o rotunjime perfecta si o concentratie superba a fructului. Viile vechi isi arata coltii din toate pozitiile, totul culminand cu un final tonic, unde aciditatea si notele rafinate de citrice vin sa completeze un tablou de clasa. Din punctul meu de vedere, am reusit sa prind acest SB in momentul maxim al exprimarii sale si acest lucru se intampla destul de rar. Unde mai pui ca am avut in fata un vin alb cu aproape 17 la bord.

Ca o concluzie generala, un SB matur nu are absolut nimic in comun cu un exemplar tanar si sprintar. Iar asta nu poate decat sa-mi convina, tinand cont de piticii care-mi danseaza pe creier. Excelent.


Surprize placute de la...Alira

marți, 5 iulie 2016

0 comentarii
Chiar incepeam sa ma intreb daca voi reusi, in viata asta, sa incerc si eu ceva surprinzator de la Alira :D Si iata ca aceasta zi a venit. De fiecare data cand am avut ocazia, mi-am exprimat dezamagirea fata de acest producator. Bineinteles, este in primul rand o chestiune care tine de gusturi si preferinte. Pur si simplu, nu agreez defel stilul casei, cu tone de fruct supra copt care acopera orice urma de personalitate a soiului.

Ma rog, nu cu mult timp in urma, cei de Alira s-au hotarat sa arunce pe piata si primul lor alb, un Sauvignon Blanc 2015. Si trebuie sa recunosc faptul ca am fost chiar impresionat de performanta acestuia, mai ales pentru un debutant. Un vin care contrasteaza din toate punctele de vedere cu stilul extrem afisat de rosii. Daca va asteptati sa dati peste un SB greoi, plin de fruct exotic si corpolent a la New World, nu veti fi intampinati de asa ceva. Intensitatea este medie, cu mult soc si grapefruit in prim plan; textura este destul de light si supla, cu un final citric, tonic si revigorant. Surprinzator de bine realizat si echilibrat. Bine racit, va fi companionul perfect al unei zile toride de vara. Bravo, deci se poate!


Voi incheia cu o mentiune speciala pentru Alira Rose 2015, un alt exemplar care iese din canonul autoimpus al producatorului. Nesperat de natural in exprimare, cu fructe rosii light, pepene si grapefruit. Foarte usor de baut, corpolenta light spre medie si un final citric ce provoaca o pofta instantanee de mancare. Din punctul meu de vedere, acest rose ar putea juca perfect un rol de aperitiv.


Multumiri speciale lui Marian Ivanescu, pentru oportunitatea de a incerca aceste vinuri. Sper ca portofoliul de albe se va diversifica in viitor, iar stilul actual sa fie pastrat la loc de cinste.


Doua albe de sezon, pe axa SUA - Franta

duminică, 3 iulie 2016

0 comentarii
Scurt si la obiect, am sa va supun atentiei 2 vinuri albe pe care le-am incercat de curand. Unul dintre ele provine dintr-o zona ceva mai "exotica" si de care, pot sa pun gaj, cei mai multi dintre iubitorii europeni de vinuri nu au auzit. Dar sa vedem ce si cum...

1. Forge Cellars Riesling 2013
- acest Riesling de Rhin provine din regiunea Finger Lakes, statul New York (nu tara New York, cum probabil ar considera un mare specialist de renume galactic). Da, ati auzit bine, in Finger Lakes se produc vinuri si, dupa ce am experimentat cu sticla in cauza, pot spune ca o fac al naibii de bine. Iar Forge Cellars este considerat un soi de producator-locomotiva in zona. Pe scurt, am avut de-a face cu un Riesling dupa canonul nemtesc. Intr-un blind, cred ca aproape oricine i-ar plasa originile in Germania. De o tipicitate surprinzatoare, cu multe citrice in prim plan (domina mandarina, lamaia si coaja de portocala), cu o tensiune si precizie de clasa la nivel gustativ, acest Riesling m-a luat complet pe nepregatite. Totul este executat ca la carte, inclusiv un final care aduce cu sine o mineralitate taioasa. Una dintre cele mai placute surprize din "cariera" mea de vinofil.



2. G de Guiraud 2014 (Chateau Guiraud)
- daca aveti o afinitate pentru Sauternes, consider ca este de neiertat sa nu fi auzit vreodata de Chateau Guiraud. Unul dintre liderii indiscutabili din zona, Guiraud produce si un alb sec intitulat simplu, "G". De altfel, multe propritati de renume (inclusiv Yquem) au cel putin un alb sec in portofoliu. Din cauza reglementarilor stricte, aceste variante pot primi, in cele mai multe cazuri, o clasificare generica de tip "Bordeaux". Pe langa mult mai cunoscutele albe din Graves/Pessac sau Entre-deux-Mers, eu va recomand sa va indreptati atentia si catre aceste superbe exemplare produse de casele din Sauternes.

Consider ca "G" este o minunatie de vin la banii lui. Are toate atributele unui Bordeaux alb de rasa: intensitate medie, control absolut al elementelor care-l compun, eleganta, suplete, prospetime, echilibru desavarsit. Cum era de asteptat, aportul de Semillon da o dimensiune in plus Sauvingnon-ului, mai ales prin naucitoarele sale note florale si de miere. As fi tare curios cum s-ar prezenta acest vin cand va implini vreo 10 ani. Pentru fanii Old World, G de Guiraud este un pariu sigur.

Ambele vinuri sunt de gasit la Winepoint.



Sub lupa: Licorna Winehouse

miercuri, 8 iunie 2016

0 comentarii
In trecutul nu foarte indepartat, am avut sansa de a incerca o serie de 6 vinuri produse de Licorna Winehouse. Multumiri lui Florin Preda pentru oportunitate. Aici se intampla lucruri cat se poate de pozitive, cu toate ca, evident, este loc si de mai bine. Dar cu rabdare si perseverenta, presimt ca Licorna va ajunge un jucator de netrecut cu vederea in peisajul autohton de profil. Mai ales daca vinificatorul casei, Gabi Lacureanu, are libertate deplina sa-si faca treaba la care se pricepe atat de bine.

1. Serafim Chardonnay 2014
- un Chard nebaricat, corect pentru banii ceruti pe el; nu mi s-a parut din cale afara de expresiv, dar am avut in fata o expresie light, usor de baut si care livreaza exact cat poate duce in acest context. Un vin OK.


2. Serafim Merlot 2013
- din cate stiu, acest vin a fost realizat de fostul vinificator italian al cramei; plin de fruct bine copt (cu usoare aluzii de supracopt, pe alocuri), extractiv, cu multa visina putreda, ciocolata si cafea. Extractivitatea iese in evidenta si la nivel gustativ, iar alcool-ul musca o idee pe final. Asa ca, atentie la temperatura de servire. Un Merlot tipic de Lume Noua dar cam lipsit de identitate, per total. La fel de bine putea fi produs si de Lacerta, de exemplu.


3. Serafim Feteasca Neagra 2014
- unul dintre cele mai expresive exemple ale acestui soi pe care le-am incercat in ultima vreme; asta daca luam in seama si categoria de pret din care face parte. Intensitate medie, cu arome tipice livrate in cantitati decente, o suculenta si o suplete excelente la nivel gustativ, aciditate bine integrata in ansamblu, plus o structura taninoasa oarecum surprinzator de prezenta pe final. Da, o Feteasca Neagra pe gustul meu, in care nu se exagereaza cu nimic; apreciez decizia de a nu forta lucrurile inutil si de a lasa calitatile naturale ale soiului sa se exprime in voie.


4. Bon Viveur Chardonnay/Sauvignon Blanc 2014
- ei bine, acesta a fost singurul vin care m-a dezamagit. Nu mi s-a parut ca scartaie la nivel aromatic, ci la nivel de sudare intre cele doua soiuri. Pur si simplu, nu vad rostul unui asemenea mariaj, complet nefericit din punctul meu de vedere. Pare ca fiecare soi incearca sa se exprime in legea lui, fara a exista un liant care sa realizeze uniunea si echilibrul dintre ele. Difuz, fara prea multe orizonturi si...trecem mai departe.


5. Anno Chardonnay 2014
- deja am trecut la o liga superioara si acest lucru se simte imediat. Editie limitata, un vin foarte bine lucrat, inchegat si oarecum surprinzator pentru un Chard nascut in Dealu Mare. Am observat ca unora li s-a parut foarte New World, mie nu prea. Da, are corpolenta si intensitate dar acestea sunt foarte bine tinute in frau; in plus, am detectat o mineralitate oarecum atipica zonei pe care o aminteam mai sus. Nu am intalnit arome tropicale, note lemnoase dominante sau iz-uri untoase peste limita. Sunt curios de cum va fi judecat acest vin si in anii care urmeaza. De remarcat si forma ciudata a sticlei.


6. Anno Sauvignon Blanc 2014
- special am lasat acest vin la sfarsit pentru ca, din pmdv, este vedeta incontestabila a cramei. Pana acum, cel putin. Pe scurt, unul dintre cele mai reusite SB-uri autohtone, cu arome dominante de ardei gras, soc, grapefruit si sageti de agrise. Foarte precis in exprimare, concentrat si elegant in acelasi timp, cu o evolutie liniara si un echilibru perfect intre fruct si aciditate, plus un final lung si cat se poate de expresiv. In acest caz, Gabi Lacureanu s-a intrecut pe sine si a livrat un SB scoala, de predat la cursurile de profil. Perfect gandit si executat.




Copyright © 2010 Vinul si Pasiunea | Layout by Atomic Website Templates | Distributed by: best minimal blogger theme free blog template html codes | best vpn galaxy s2 best vpn l2tp